Cunoasterea psihologica a copilului are un specific aparte,prezentand particularitati net diferite in comparatie cu celelalte tipuri ale cunoasterii stiintifice-in domeniul fizicii ,mecanicii,astrologiei,chimiei sau biologiei.Ea se adreseaza unui "obiect" care,prin natura sa calitataiva ,nu poseda nici o insusire sensibila(nici greutate,nici volum,nici forma,nici miros,nici culoare ,nici gust),nefiind ca atare accesibil simturilor si observatiilor directe.
Copilul este in primul rand ,un individ care da o seminifactie aparte cuvantului "EU",adica o fiinta care vrea,care proiecteaza in afara,care afirma dreptul sau de proprietate ,care se impune in cauza.Copilul este intr-o oarecare masura ,adultul caracterizat mult mai mult prin vointa decat prin putere.
Din perspectivă psihopedagogică, a cunoaște un copil presupune identificarea notelor dominante ale personalității sale, înțelegerea motivelor care îl determină să reacționeze într-un anumit mod la situațiile cu care se confruntă, prevederea atitudinilor ulterioare și, nu în ultimul rând, anticiparea modului în care se va manifesta și va valorifica inflențele educației. Volumul și nivelul cunoștințelor transmise elevilor, numărul și dificultatea sarcinilor propuse pentru formarea deprinderilor, cantitatea și durata efortului în activitățile de instruire la lecții și înafara lor trebuie să fie adaptate posibilităților pe care le au atât la nivelul vârstei, cât și individual.
Cunoasterea copilului semnifica activitatea sistematica a educatorilor si parintilor pentru identificarea suporturilor sale ca personalitate si proiectarea corecta a strategiilor educationale favorizând în fiecare etapa a dezvoltarii valorificarea si amplificarea potentialului nativ. Pentru a ajunge la o cunoastere cât mai completa si mai complexa copilului am parcurs o serie de etape în colectarea informatiilor. O prima etapa a reprezentat-o întâlnirea cu parintii cu unii dintre ei purtând discutii chiar de la înscrierea copilului în gradinita. O alta etapa a reprezentat-o convorbirile individuale cu copiii apoi complexele activitati de evaluare pe care le parcurgem în primele doua saptamâni de la începutul anului scolar. Vizitele la domiciliu au reprezentat prilejuri speciale de studiu ale manifestarilor copilului în cadrul familial (comportament, limbaj, atitudine). Discutiile individuale cu parintii au reprezentat modalitati de obtinere a informatiilor pe care doream sa le cunoastem sau sa le transmitem.
Va recomand un film pe aceasta tema:
Cunoasterea copilului semnifica activitatea sistematica a educatorilor si parintilor pentru identificarea suporturilor sale ca personalitate si proiectarea corecta a strategiilor educationale favorizând în fiecare etapa a dezvoltarii valorificarea si amplificarea potentialului nativ. Pentru a ajunge la o cunoastere cât mai completa si mai complexa copilului am parcurs o serie de etape în colectarea informatiilor. O prima etapa a reprezentat-o întâlnirea cu parintii cu unii dintre ei purtând discutii chiar de la înscrierea copilului în gradinita. O alta etapa a reprezentat-o convorbirile individuale cu copiii apoi complexele activitati de evaluare pe care le parcurgem în primele doua saptamâni de la începutul anului scolar. Vizitele la domiciliu au reprezentat prilejuri speciale de studiu ale manifestarilor copilului în cadrul familial (comportament, limbaj, atitudine). Discutiile individuale cu parintii au reprezentat modalitati de obtinere a informatiilor pe care doream sa le cunoastem sau sa le transmitem.
Va recomand un film pe aceasta tema:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu