DESENUL CA ABORDARE DIAGNOSTICA SI TERAPEUTICA A COPILULUI

            Cunoasterea universului interior al copilului beneficiaza de un ajutor considerabil din partea tehnicilor expresiv-creative de investigatie si terapie,dintre care desenul serial,modelajul,jocul cu nisip,exercitiul mimico-pantomimic si dramaterapeutic ,improvizatia muzicala ,exprimarea prin dans si miscare,sunt cele mai frecvent utilizate de consilierii si psihologii specializati in problemele copilului.
          Desesnul liber sau tematic costituie o foarte potrivita modalitate de evaluare a personalitatii in formare a copilului ,a problemelor sale emotionale,precum si a relatiilor lui cu familia,a traumelor pe care eventual le-a suferit ,a nivelului de anxietate existentiala,a capacitatiilor si a dificultatiilor sale de a se adapta mediului social.
            Atat desenul cat si jocurile sunt considerate drept cele mai relevante modalitati de expresie in primii ani de viata,ele ofera date importante despre inteligenta si afectivitatea copilului.In mod special ,desenul liber,spre deosebire de desenul dupa model(preferat de scoala traditionala),indeplineste rolul unei veritabile creatii,care exprima spontan viziunea personala a copilului asupra mediului inconjurator si prin viziune acestuia intr-un veritabil test psihodiagnostic al personalitatii lui.
           Dintre testele proiective ,bazate pe desen,utilizate in special in psihodiagnoza sunt:
    
               Testul "omuletului":                                            

     Ofera indicii asupra nivelului intelectual al copilului,in functie de nivelul sau de maturitate psihomotrica ;perceptia propriei scheme corporale si proiectarea propriei scheme corporale si proiectarea sa in desenul unui omulet poate fi semnificativa pentru dezvoltarea cognitiva ,evaluata concret prin gradul de perfectiune si completitudine a desenului ,echilibrul general ,bogatia detaliilor.

   

          Testul "desenului figurii umane"                                                                                                                                                                                                                                 Autoarea pleca de la modificarea testului omuletului ,propunand desenarea succesiva a doua persoane de sex diferit.

.                            


           Testul "desenului familiei"

      Este relevant pentru cunoasterea raporturilor pe care le are copilul cu familia ca decisive in formarea personalitatii sale.Simpla observare a desnului unei familii permite cunoasterea   sentimentelor  reale pe care copilul le resimte fata de ai sai,relatiile dintre membrii familiei  si impactul lor asupra copilului din perspectiva acestuia.Dimensiunile personajelor familiale,centralitatea sau centralizarea lor in spatiu grafic ,distantele dintre membrii familiei,dintre figurile centrale si copilul investigat ,sunt elemente de diagnostic importante si totodata  factori de suport pentru o discutie relevanta de constientizarea si chiar de optimizare araporturilor perturbatoare din familie.